Dar ce sa fac daca sunt o persoana opinata ? Nu imi ramane decat sa imi exprim parerile. Nu ma intelegeti gresit ! Imi plac copiii intr-atat incat la momentul potrivit sunt gata sa fac unul, chiar daca nu am starea civila vazuta cu ochi buni de societate. Gandurile mele de viitor se innegureaza insa cand vad ce poate face o ceata de pitici dupa o felie de tort. Se stie ca dulciurile ii fac hiperactivi si atunci cand devin hiperactivi in timp ce ne aflam in acelasi restaurant, in scopuri diferite, lucrurile pur si simplu incep sa scartaie. Ok, suport sunete cu frecventa inalta, dar cand nu vin de la copilul meu toleranta la astfel de tipete scade drastic. Sa faca un pas in fata cel sau cea care poate spune cu mana pe inima ca nu i se strepezesc timpanele cand aude 12 copiii chitaind timp de 2 ore in capul lui, in timp ce mananca sau incearca sa poarte o conversatie. Degetele de la maini si picioare nu imi ajung ca sa numar parinti care abia asteapta un moment de relas in care sa nu auda chitait de copil, asa ca nu va ascundeti dupa deget. Situatia nu e deloc roz daca in pub-ul in care ai venit sa mananci nimeresti din greseala la o petrecere cu copii, asa cum mi s-a intamplat aseara in Champions. Cand eram mica visam cu ardoare la o petrecere in tramvai la Mc’ul de la Dristor, nicidecum la Marriott. Va imaginati supriza pe care am avut-o cand in loc sa-mi vad prietenii la masa m-am innecat intr-o ceata de pitici galagiosi care s-au delectate cu spartul baloanelor fix langa timpanul meu drept. Sa nu credeti ca am fost masochisti. Ne-am asezat la fumatori, ca sa pastram distanta, insa ce sa vezi, fix acolo era organizata petrecerea. Probabil din aceeasi grija pentru copii, parintii lor s-au gandit sa ii tina in fum. Ocazii de genul asta, pe care nu mi le-as dori prea des au insa si o parte buna. Te pun la curent cu topul cantecelor de copii si iti amintesc cum se joaca Ursul doarme si viseaza. Partea proasta e ca te fac sa nu-ti prea mai doresti vreodata sa procreezi cand vezi de ce sunt in stare. Am plecat din Champions dupa 2 ore cu nervii tandari si o refren ce mi se repeta continuu in cap. “Nu-mi e frica, nu-mi e frica de Bau-Bau!”.