D: Cum ti-ai descoperit pasiunea pentru gatit? Radu Popovici: Acum cativa ani am avut sansa sa calatoresc la Bangkok, un oras extraordinar, un adevarat restaurant gigant, cu peste 10 milioane de bucatari si meseni. Am intalnit acolo ingrediente inedite si o mancare cu gusturi, arome, culori si texturi care m-au uluit. Mi-am dat brusc seama ca zeci de ani la rand, am mancat iar si iar, aceleasi feluri care demult nu-mi mai ofera (demult) nici o surpriza. M-am intrebat cum sunt oamenii care gatesc atat de diferit si mi-am dorit sa-i cunosc. Am reusit s-o fac prin intermediul bucatariei, caci zicala care spune: “cultura unui popor se poate zari prin fereastra intredeschisa a bucatariei sale” este foarte adevarata. Religia, relieful, resursele, istoria, tehnologia, toate se regasesc in felul in care un popor isi pregateste masa. Gatitul a devenit unul dintre modurile mele de a cunoaste lumea si de a o intelege. D: Cand si cum te-ai decis sa-ti faci blog? Si care este feedback-ul? RP: De blogareala m-am apucat intr-o doara, poate si datorita insistentelor catorva prieteni, pe care imi testam experimentele culinare. Blogul meu este, cred eu, unul de nisa, caci “bate” mai mult spre bucatariile asiatice si mediteraneene. Chiar si retetele romanesti prezentate sunt gatite altfel si, mai ales, asezonate in mod diferit. Se pare ca mi-am gasit un public curios sa afle, impreuna cu mine, lucruri noi. D: Ti s-a intamplat vreodata sa uiti un ingredient si sa fii nevoit sa improvizezi? RP: Mi s-a intamplat de nenumarate ori sa uit cate un ingredient, chiar si in timpul filmarilor, adica in momente in care nici macar nu puteam sa-mi bomban prostia. Normal ca am improvizat; de fapt improvizez aproape la orice reteta pe care o gatesc. Improvizata, cu sensul de experiment, mi se pare chiar obligatorie pentru a progresa. Nu mi-am pus problema definirii notiunii de bucatar desavarsit. La nivel profesionist, de restaurant sau catering, a fi bucatar inseamna cu totul altceva decat a fi bucatar casnic. Respect atat de mult aceasta meserie grea si frumoasa, de bucatar profesionist, incat nici nu vreau sa-mi dau cu parerea; simt ca nu am caderea sa fac asta. Ca unul care gateste acasa, cred ca lucrul cel mai important este sa te bucuri ca gatesti si ca ceea ce prepari place mesenilor. Pe mine chestiile astea ma fac fericit si atunci chiar ma simt un bucatar desavarsit. D: Si pentru ca vine vara, si alimentatia trebuie sa fie cat mai usoara, spune-mi te rog, ce salate si bauturi obisnuiesti sa gatesti in aceasta perioada? Si care este secretul pentru a le face cat mai delicioase? RP: Imi place sa improvizez salate si folosesc aproape orice ingredient: carne, peste, fructe de mare, orez, paste, fulgi de porumb, cuscus, legume, diferite uleiuri si oteturi, lactate si condimente. Salatele nu au un secret anume, impartasesc acelasi secret cu toate celelalte preparate: ingrediente proaspete, de cea mai buna calitate, atentie la echilibrul de forme, culori si texturi si asezonarea potrivita cu ingredientele si cu destinatia salatei. Daca este o salata de sine statatoare, atunci poate avea mai multa personalitate proprie, daca este doar una de insotire a altui preparat, trebuie sa “mearga” bine alaturi de acesta. Imi prepar multe sorbeturi, din fructe proaspete, cu arome uneori exotice (ghimbir, lemongrass, scortisoara, lychi, mango), salate de fructe (in special in stil asiatic si arab, combinand fructe proaspete cu fructe uscate, verdeturi aromate, alune si condimente) si sucuri de combinatii de fructe cu condimente si verdeturi aromate (in special menta si busuioc), uneori indulcite.