Dietetik: Cum isi poate da seama un parinte ca fiul/fiica lui sufera de anorexie/bulimie, evident vorbim de un parinte care nu cunoaste riscurile pe care le implica dezechilibrele alimentare, sau mai rau care nu stie de existenta acestor afectiuni? Si cum isi poate convinge fiul/fiica care are nevoie de ajutorul unui specialist? Ilie Marinescu: De regula, multi parinti din dorinta de a satisface "poftele" alimentare ale copilului, confunda abundenta alimentara sau restrictia la anumite alimente, cu educatia in planul alimentatiei, de nevoile reale in proteine, lipide sau glucide ale organismului astfel incat acestea sa asigure un aport si un echilibru al substantelor nutritive. Un parinte grijuliu si atent la schimbarile ce se produc la nivel corporal ale copilului sau, daca nu are cunostintele necesare trebuie sa poarte o discutie cu acesta si sa contacteze un specialist, sau daca are cunostintele necesare sa explice riscurile ce decurg din aceste tulburari de comportament alimentar, sa-si conviga copilul ca o alimentatie excesiva sau abstinenta persistenta fata de anumite alimente atrag dupa sine dereglari cu consecinte ireversibile pentru organismul sau. Parintele in oricare din aceste situatii trebuie sa fie alaturi de copilul sau astfel incat sa-i dea incredere in capacitatea acestuia de a depasi respectivele situatii si ca indiferent de modul in care arata, parintele isi iubeste copilul, iar demersurile ce le face prin apelarea la un specialist sunt in favoarea acestuia. D: Care sunt factorii care contribuie la declansarea dezechilibrelor alimentare (bulimie, anorexie)? Sa fie doar media sau anturajul acelea care manipuleaza o persoana, aducand-o in situatia de a apela la metode drastice (sa se infometeze) pentru a se inscrie in sabloanele impuse de societate? IM: Anorexia si bulimia reprezinta tulburari ale conduitei alimentare, complexe care au la baza trasaturi disociative de personalitate ce constau in fragmentarea constiintei de sine si modificari in modul de autopercepere fata de imaginea corporala. Factorii care stau la baza acestor tulburari sunt multipli, iar dintre acestia putem enumera cativa: tendintele obsesive si imaginea corporala distorsionata despre sine, dorinta de perfectionism prin preluarea anumitor modele din societatate; teama ca o sarcina le poate transforma si le poate maturiza prea repede; amestecul familiei în viata persoanei respective in tendinta acesteia de a fi autonoma. Distorsiunile cognitive specifice acestor tulburari referitoare la forma sau greutatea corporala, conduc la o valorizare exagerata a formelor corporale in detrimentul autoaprecierii-in functie de performantele reale ale individului, ceea ce determina eforturi sustinute de evitare a cresterii greutatii. D: Care sunt atributiile unui psiholog care are de-a face cu o persoana care sufera de anorexie/bulimie, deci o persoana care are o parere proasta despre sine? IM: Rolul psihologului in astfel de tulburari este acela de a normaliza conduita alimentara si de a modifica temerile legate de aspectul fizic si greutatea corporala a pacientilor. Clientii sunt invatati sa priveasca vechile probleme intr-o lumina noua si sa descopere noi solutii prin restructurarea cognitiilor negative vizavi de problemele respective. D: Unde se poate ajunge daca este neglijata problema, daca se trece cu vederea existenta unui dezechilibru alimentar, practic daca psihologul este absent? IM: Neglijarea acestor probleme poate conduce la mentinerea sau agravarea tulburarilor, la un stres exagerat ce se datoreaza incapacitatii de autocontrol fie printr-un comportament alimentar, obsesiv, compulsiv sau inapetenÅ£a alimentara ceea ce conduce, de asemenea, la grave tulburari de metabolism cu posibile internari în mediul spitalicesc, insomnii, probleme de concentrare, sensibilitate la schimbari climatice, probleme gastrice, izolare, mergand pana la depresii majore cu consecinte si complicatii pe termen lung, ce decurg din neglijarea acestor probleme.