In acesti doi ani, am uitat complet cum se face. De ce si cum. Am uitat eticheta salii, am uitat senzatia cu care ma duceam si cea cu care ma intorceam. Asa ca sala, dupa doi ani de absenta, imi pare un tot un monstru cu care trebuie sa ma deprind, si sa-i invat destule chichite ca sa putem convietui doua ore pe saptamana. Asta e iar ciudat. Doar doua ore pe saptamana? Eu mergeam la sala trei zile pe saptamana x 2 ore. Asa de rau am ajuns? Asa de rau. Dar s-o luam de la capat, cu pasi mici, de tae-bo. Pana atunci, am mers azi 5 kilometri pe jos, carand o geanta grea. Voi contoriza plimbarea la exercitii 🙂