Mi-am petrecut copilaria la coada la sifoane. O data la doua zile caram sticlele grele in plasa lor, de la scara blocului pana la sifonarie si inapoi. Marea recompensa era nu paharul cu sirop care ma astepta plin pe masa din bucatarie, ci sorbitura la care aveam dreptul din spritzul bunicului. Poate educatia primita in copilarie, in materie de vin, ma face sa stramb din nas acum, in fata unui pahar cu vin sec. Cei mai inversunati critici ai spritzului sunt somelierii. E de ajuns sa soptesti cuvantul cand treci pe langa ei si vei vedea luciri de nebunie in ochii lor. E ca si cum ai intreba un chef din bucataria unui restaurant de 5 stele de ce nu e mai bun un hamburger decat foie gras. De la ambii risti sa primesti o privire plina de dezgust care sa te faca sa te retragi intr-o grota, unde sa-ti duci zilele numai cu hamburgeri si spritz, pana la final. De ce inversunarea asta impotriva spritzului ? Somelierii spun ca prima regula a vinului este ca orice alt fel de apa, in afara de cea din fructe, altereaza aroma si gustul. Spritzul, de neam germanic de soi e totusi preferat de multa lume, mai ales in perioadele calduroase. In plus nu ingrasa la fel de tare ca berea. Cum faci un spritz a la carte ? Iei un vin alb sec si fie faci un 50/50 cu apa minerala, fie o treime de apa cu bule la 2 treimi de vin. Daca nu vrei sa te faci de ras la restaurant, dar totusi tii sa-ti satisfaci pofta, poti sa comanzi un vin acidulat. Ai o gama larga de categorii. Fie frantuzescul Petillant, italienescul Frizzante sau nemtescul. Asadar cum ramane ? Prosecco sau Spritz ?