S-a redeschis de prin vara Hanul lui Manuc, dar abia week-end-ul trecut am ajuns in curtea inchisa atat de mult timp pentru renovare. Am regasit hanul mai frumos si mai primitor decat era inainte. Era si cazul, dupa atatia ani de renovari. Chelnerii sunt insa la fel : imbracati la fel de comunist si cu miscari la fel de incete. Nu-i bai, cat iti astepti comanda ai timp sa admiri arhitectura vechiului han care adapostea targovetii de pe vremuri, cu tot cu caii si carutele lor. La Hanul lui Manuc gasesti aceeasi diversificare ca pe vechia Lipsca. Restaurant turistic, e punct principal de atractie in centrul vechi. Turistii care se aventureaza pe drumul in lucru, din fata portii mari, te orbesc cu flash-uri-le de la aparat daca nu esti precaut. Dar diversitatea nu consta numai in nationalitatea celor care trec pragul vechiului han, ci si in bucatariile celor 2 restaurante care impart curtea. Primul este cel cu mancare traditionala romaneasca, al doilea este situat cumva in curte dar si la primul etaj si este libanez. Totul este explicat de numitorul comun – patronul. Asa ca daca ai chef de sarmale cu hummus alaturi…tadaaaaa! poti sa ai parte de amandoua. Fundalul sonor este si el diversificat dar nu putem spune ca ne-a gadilat placut urechea. Initial din boxe curgeau acordurile unor piese de la radio, apoi s-a trecut la un clampanit de pian live ca sa se ajunga la un taraf – singurul care a reusit sa anime atmosfera. Manuc Bei, hangiul care a construit acest caravanserai ar fi fericit isi vada proiectul in picioare. Doar dainuie din 1806. Nu stiu insa cat de mult ar fi de acord cu meniul. Este destul de saracacios in mancaruri traditionale. Totusi poti gasi aici platouri cu branza, salata de vinete, fasole batuta si zacusca – 21 de lei, sarmale in foi de varza si ardei – 22 de lei sau ciorba de burta/vita – destul de scumpa, 13 lei. Bauturile sunt la preturi obisnuite. Una peste alta, ne-a placut si mai mergem la Hanul lui Manuc. Planuim o vizita atunci cand va aparea mustul. Pe vremuri se gasea la han.