Dacă suferi de o afecțiune renală, este important să monitorizezi aportul de sodiu, potasiu și fosfor. Alimentele care conțin cantități mari din acești nutrienți sunt sucurile, orezul brun, bananele, carnea procesată și fructele uscate. Îți prezentăm în continuare 17 alimente de evitat dacă ai probleme cu rinichii, potrivit healthline.com.Rinichii tăi îndeplinesc multe funcții importante, printre care:filtrarea sângeluieliminarea deșeurilor prin urinăproducerea de hormoniechilibrarea mineralelormenținerea echilibrului lichidelorCând rinichii tăi sunt deteriorați și nu mai funcționează corect, lichidele se pot acumula în organism, iar deșeurile pot rămâne în sânge.Adoptarea unei diete prietenoase cu rinichii și evitarea sau limitarea anumitor alimente pot ajuta la reducerea acumulării de produse reziduale în sânge, îmbunătățirea funcției renale și prevenirea deteriorării suplimentare. 17 alimente periculoase pentru rinichi 1. Băuturile răcoritoare de culoare închisă Pe lângă calorii și zahăr, băuturile răcoritoare conțin aditivi care includ fosfor, în special cele de culoare închisă. Mulți producători de alimente și băuturi adaugă fosfor în timpul procesării pentru a îmbunătăți aroma, a prelungi termenul de valabilitate și a preveni decolorarea. Organismul tău absoarbe fosforul adăugat mai ușor decât fosforul natural din surse animale sau vegetale. Spre deosebire de fosforul natural, cel din aditivi nu este legat de proteine. În schimb, acesta se găsește sub formă de săruri, fiind absorbabil de tractul intestinal. Fosforul adăugat poate fi identificat în lista de ingrediente. Totuși, producătorii de alimente nu sunt obligați să menționeze cantitatea exactă de fosfor adăugat pe etichetă. Conținutul de fosfor adăugat variază în funcție de tipul de băutură răcoritoare: o doză de 355 ml (12 oz) de cola conține aproximativ 33,5 mg de fosfor. Din acest motiv, băuturile răcoritoare, în special cele de culoare închisă, ar trebui evitate de obicei într-o dietă prietenoasă cu rinichii. 2. Avocado Avocado este adesea lăudat pentru numeroasele sale beneficii nutriționale, inclusiv grăsimi sănătoase pentru inimă, fibre și antioxidanți. Deși este o alegere sănătoasă în dietă, este considerat și unul dintre alimentele bogate în potasiu care trebuie evitate în cazul bolii renale. Un avocado de dimensiuni medii conține aproximativ 690 mg de potasiu. Reducând porția la un sfert de avocado, persoanele cu boală renală pot include acest aliment în dietă, limitând aportul de potasiu, dacă este necesar. Avocado, inclusiv guacamole, ar trebui să fie limitat sau evitat într-o dietă renală dacă ai fost avertizat să monitorizezi aportul de potasiu. Totuși, nevoile fiecărei persoane sunt diferite, iar dieta ta generală și obiectivele de sănătate sunt cele mai importante de luat în considerare. 3. Alimentele conservate Alimentele conservate, precum supele, legumele și fasolea, sunt adesea preferate datorită costului redus și efort puțin. Totuși, majoritatea alimentelor conservate conțin cantități mari de sodiu, deoarece sarea este adăugată ca conservant pentru a le prelungi durata de valabilitate. Din cauza cantității ridicate de sodiu din conserve, se recomandă frecvent ca persoanele cu boală renală să evite sau să limiteze consumul acestora. Este de preferat să alegi variante cu un conținut redus de sodiu sau pe cele etichetate cu „fără adaos de sare”. În plus, scurgerea și clătirea alimentelor conservate, precum fasolea sau tonul la conservă, pot reduce semnificativ conținutul de sodiu. 4. Pâinea integrală Alegerea pâinii potrivite poate fi o provocare pentru persoanele cu boală renală. Pentru persoanele sănătoase, pâinea integrală este de obicei recomandată în locul celei din făină albă rafinată. Pâinea integrală este mai nutritivă, în principal datorită conținutului mai mare de fibre. Totuși, pentru persoanele cu boală renală, pâinea albă este adesea recomandată în locul celor integrale. Acest lucru se datorează conținutului de fosfor și potasiu. Cu cât pâinea conține mai multe tărâțe și cereale integrale, cu atât are un conținut mai mare de fosfor și potasiu. De exemplu, o felie obișnuită sau o porție de 36 de grame de pâine integrală conține aproximativ 76 mg de fosfor și 90 mg de potasiu. Prin comparație, o felie obișnuită (28 g) de pâine albă conține aproximativ 32 mg de fosfor și potasiu. Consumând o singură felie de pâine integrală în loc de două, poți reduce aportul de potasiu și fosfor fără a renunța complet la pâinea integrală. De asemenea, majoritatea pâinilor și produselor de panificație, indiferent dacă sunt albe sau integrale, conțin cantități relativ mari de sodiu. Cel mai bine este să compari etichetele nutriționale ale diferitelor tipuri de pâine, să alegi o variantă cu conținut redus de sodiu, dacă este posibil, și să monitorizezi dimensiunile porțiilor. 5. Orezul brun La fel ca pâinea integrală, orezul brun este o cereală integrală cu un conținut mai mare de potasiu și fosfor decât orezul alb. O cană (155 g) de orez brun fiert conține aproximativ 149 mg de fosfor și 95 mg de potasiu, în timp ce o cană (186 g) de orez alb fiert conține doar 69 mg de fosfor și 54 mg de potasiu. Orezul brun poate fi inclus într-o dietă renală, dar doar dacă porția este controlată și echilibrată cu alte alimente pentru a evita un aport zilnic excesiv de potasiu și fosfor. Bulgurul, hrișca, orzul perlat și cuș cuș-ul sunt cereale nutritive, cu un conținut mai scăzut de fosfor, care pot fi o alternativă bună la orezul brun. 6. Bananele Bananele sunt cunoscute pentru conținutul lor ridicat de potasiu. Deși sunt în mod natural sărace în sodiu, o banană de dimensiune medie furnizează aproximativ 422 mg de potasiu. Dacă ai fost sfătuit să limitezi aportul de potasiu, poate fi dificil să faci acest lucru dacă banana este un aliment de bază în dieta ta zilnică. Din păcate, multe alte fructe tropicale au un conținut ridicat de potasiu. Totuși, ananasul conține semnificativ mai puțin potasiu decât alte fructe tropicale și poate fi o alternativă mai potrivită și gustoasă. 7. Produsele lactate Produsele lactate sunt bogate în vitamine și nutrienți. Sunt o sursă importantă de proteine și conțin în mod natural fosfor și potasiu. De exemplu, o cană (240 ml) de lapte integral oferă aproximativ 205 mg de fosfor și 322 mg de potasiu. Totuși, consumul excesiv de lactate, în combinație cu alte alimente bogate în fosfor, poate fi dăunător sănătății osoase la persoanele cu boală renală. Acest lucru poate părea surprinzător, deoarece laptele și produsele lactate sunt adesea recomandate pentru oase și mușchi puternici. Când rinichii sunt deteriorați, un consum prea mare de fosfor poate duce la acumularea acestuia în sânge, ceea ce determină extragerea calciului din oase. În timp, acest lucru poate duce la oase subțiri și fragile și poate crește riscul de fracturi. Produsele lactate sunt, de asemenea, bogate în proteine. O cană (240 ml) de lapte integral furnizează aproape 8 g de proteine. Limitarea consumului de lactate poate fi importantă pentru a evita acumularea de produse reziduale proteice în sânge. Alternativele la produsele lactate, precum laptele de orez și laptele de migdale, au un conținut mult mai scăzut de potasiu, fosfor și proteine decât laptele de vacă, făcându-le o alternativă bună într-o dietă renală. 8. Portocalele și sucul de portocale Deși portocalele și sucul lor sunt celebre pentru conținutul de vitamina C, ele sunt și surse bogate de potasiu. O portocală mare (184 g) furnizează 333 mg de potasiu. O cană (240 ml) de suc de portocale conține 458 mg de potasiu. Având în vedere conținutul lor de potasiu, portocalele și sucul lor ar trebui evitate sau limitate într-o dietă renală. Strugurii, merele și afinele, precum și sucurile lor, sunt alternative bune la portocale și sucul de portocale, deoarece au un conținut mai scăzut de potasiu. 9. Carnea procesată Carnea procesată a fost mult timp asociată cu boli cronice și este considerată nesănătoasă din cauza conținutului său de conservanți. Este vorba de carnea care a fost sărată, uscată, afumată sau conservată. Câteva exemple includ cârnații, baconul, salamul, carnea uscată și cârnații. Carnea procesată conține, de obicei, cantități mari de sare pentru a îmbunătăți gustul și a conserva aroma. Prin urmare, poate fi dificil să menții aportul zilnic de sodiu sub 2.300 mg dacă carnea procesată este abundantă în dieta ta. În plus, carnea procesată este bogată în proteine. Dacă ți s-a spus să monitorizezi aportul de proteine, este important să limitezi carnea procesată și din acest motiv. 10. Murături și măsline Murăturile și măslinele procesate sunt exemple de alimente murate. De obicei, se adaugă cantități mari de sare în timpul procesului de conservare sau murare. De exemplu, o feliuță de murătură poate conține aproximativ 283 mg de sodiu. Măslinele procesate tind să fie, de asemenea, sărate, deoarece sunt conservate și fermentate pentru a avea un gust mai puțin amar. Cinci măsline verzi murate furnizează aproximativ 211 mg de sodiu, o porție semnificativă din cantitatea zilnică recomandată, într-o porție mică. Multe magazine de produse alimentare oferă variante cu conținut redus de sodiu pentru murături și măsline, care conțin mai puțin sodiu decât variantele tradiționale. Totuși, chiar și opțiunile cu sodiu redus pot fi bogate în sodiu, așa că este important să monitorizezi dimensiunile porțiilor. 11. Caisele Caisele sunt bogate în vitamina C, vitamina A și fibre. Sunt și o sursă importantă de potasiu. O cană (165 g) de caise proaspete feliate furnizează 427 mg de potasiu. Mai mult, conținutul de potasiu este și mai concentrat în caisele uscate. Doar 1 cană (130 g) de caise uscate furnizează peste 1.500 mg de potasiu. Aceasta înseamnă că doar 1 cană de caise uscate furnizează 75% din limita de 2.000 mg de potasiu recomandată pentru persoanele cu restricție de potasiu. Este recomandat să eviți caisele și, cel mai important, caisele uscate într-o dietă renală. 12. Cartofii albi și cartofii dulci Cartofii albi și cartofii dulci sunt legume bogate în potasiu. Un cartof mediu copt (156 g) conține 610 mg de potasiu, în timp ce un cartof dulce mediu copt (114 g) conține 542 mg de potasiu. Din fericire, unele alimente bogate în potasiu, inclusiv cartofii albi și cartofii dulci, pot fi înmuiate sau spălate pentru a reduce conținutul lor de potasiu. Unele cercetări sugerează că fierberea cartofilor poate reduce semnificativ conținutul lor de potasiu, mai ales dacă începi cu apă rece. Înmuirea cartofilor în apă timp de 5–10 minute poate, de asemenea, să reducă potasiul cu până la 20%. Această metodă este cunoscută sub denumirea de “spălarea potasiului” sau metoda de “dublă gătire”. Deși dublă gătire a cartofilor reduce conținutul de potasiu, este important să reținem că acesta nu este eliminat complet. Cantități considerabile de potasiu pot rămâne în cartofii gătiti dublu, așa că este mai bine să controlezi porțiile pentru a menține nivelurile de potasiu sub control. 13. Roșiile Roșiile sunt un alt fruct bogat în potasiu care poate să nu se potrivească cu recomandările unei diete renale. Pot fi servite crude sau fierte și sunt adesea folosite pentru a face sosuri. Doar 1 cană (245 g) de sos de roșii poate conține 728 mg de potasiu. Deși roșiile sunt folosite frecvent în multe preparate, există mai multe alternative disponibile. Alegerea unei alternative cu un conținut mai scăzut de potasiu depinde în mare măsură de preferințele tale. Înlocuirea sosului de roșii cu un sos de ardei roșu prăjit poate fi la fel de delicioasă și va furniza mai puțin potasiu per porție. 14. Mâncăruri ambalate, instant și gata preparate Alimentele procesate pot reprezenta o componentă majoră a aportului de sodiu în dietă. Printre aceste alimente, mâncărurile ambalate, cele instant și cele gata preparate sunt de obicei cele mai procesate și conțin cel mai mult sodiu. Exemplele includ pizza congelată, mâncărurile care se prepară la microunde și noodles-urile instant. Menținerea unui aport de sodiu de 2.300 mg pe zi poate fi dificilă dacă consumi frecvent alimente procesate în exces. Alimentele procesate în exces nu doar că conțin o cantitate mare de sodiu, dar adesea nu au nutrienți esențiali. 15. Sfeclă elvețiană, spanac și frunze de sfeclă Sfecla elvețiană, spanacul și frunzele de sfeclă sunt legume cu frunze verzi bogate în nutrienți și minerale, inclusiv potasiu. Când sunt servite crude, cantitatea de potasiu variază între 136–290 mg per cană (30–38 g). Deși legumele cu frunze se micșorează la o porție mai mică atunci când sunt gătite, conținutul de potasiu rămâne neschimbat. De exemplu, spanacul crud poate scădea semnificativ în volum când este gătit. Prin urmare, consumul a jumătate de cană de spanac gătit va conține o cantitate mult mai mare de potasiu decât jumătate de cană de spanac crud. Sfecla elvețiană, spanacul și frunzele de sfeclă crude sunt preferabile față de legumele gătite pentru a evita un aport prea mare de potasiu. Totuși, moderează consumul acestor alimente, deoarece sunt și bogate în oxalați. În rândul persoanelor sensibile, oxalații pot crește riscul de formare a pietrelor la rinichi. Pietrele la rinichi pot deteriora suplimentar țesutul renal și pot reduce funcția renală. 16. Curmale, stafide și prune uscate Curmalele, stafidele și prunele uscate sunt fructe comune. Atunci când sunt uscate, nutrienții lor se concentrează, inclusiv potasiul. De exemplu, 1 cană (174 g) de prune uscate furnizează 1.270 mg de potasiu. Eeste de aproape 5 ori mai mult decât cantitatea de potasiu găsită într-o cană (165 g) de prune, echivalentul lor crud. Mai mult, doar patru curmale furnizează 668 mg de potasiu. Având în vedere cantitatea mare de potasiu din aceste fructe uscate, este mai bine să le eviți într-o dietă renală pentru a asigura menținerea unui nivel favorabil de potasiu. 17. Covrigei, chipsuri și biscuiți sărați Gustările gata de consum, cum ar fi covrigeii, chipsurile și biscuiții sărați, tind să fie lipsite de nutrienți și relativ bogate în sare. Este ușor să consumi mai mult decât porția recomandată din aceste alimente, ceea ce duce de obicei la un aport de sare chiar mai mare decât cel dorit. Dacă chipsurile sunt făcute din cartofi, acestea vor conține și o cantitate semnificativă de potasiu. Rețete prietenoase cu rinichii Urmarea unei diete prietenoase cu rinichii necesită limitarea mai multor alimente, ceea ce poate fi o provocare. Totuși, există multe rețete nutritive și delicioase pe care le poți savura ca parte dintr-o dietă echilibrată pentru rinichi. Iată câteva opțiuni gustoase disponibile de la Fundația Națională a Rinichilor: Quiche cu pui și dovlecei Clătite cu dovleac Ardei umpluți în stil mexican Asigură-te că faci ajustările necesare, în funcție de nevoile și preferințele tale specifice. Un dietetician specializat în diete renale îți poate recomanda și rețete prietenoase cu rinichii pentru a completa dieta. Ce alimente ajută rinichii să funcționeze mai bine? Cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru a ajuta rinichii să funcționeze mai bine este să urmezi o dietă echilibrată, plină de alimente nutritive și bogate în vitamine, care sunt sărace în sodiu, potasiu și fosfor. Iată câteva exemple: tofu brânzeturi sărace în fosfor (precum brânza de capră, parmezan ras, mozzarella, Monterey Jack, brânză elvețiană și Brie) alternative la lapte (precum lapte de ovăz, soia sau orez) uleiuri sănătoase pentru gătit (precum ulei de măsline, ulei de floarea-soarelui sau ulei de susan) pește fructe proaspete (precum căpșuni, afine, mere, rodii) leguminoase Este untul de arahide bun pentru rinichi? Untul de arahide este o sursă bună de proteine vegetale. Este sărac în carbohidrați și conține multă fibră, care ajută la digestie. Este un bun înlocuitor pentru carne într-un plan alimentar pentru rinichi. Merită menționat că 2 linguri de unt de arahide conțin 65 de miligrame de oxalat, iar cantități mari de oxalat pot contribui la formarea pietrelor la rinichi. Discută cu medicul tău dacă ai tendința de a dezvolta pietre la rinichi, deoarece ar putea fi necesar să eviți sau să reduci consumul de unt de arahide. De asemenea, când cumpărați unt de arahide asigurați-vă că alegeți mărci care nu adaugă sare și zahăr suplimentar. Este ciocolata rea pentru rinichi? Ciocolata neagră este bogată în antioxidanți și s-a demonstrat că reduce anumite semne de inflamație la persoanele care fac dializă. Totuși, ciocolata este bogată în calorii și zahăr adăugat, dar și conține ceva fosfor și potasiu. Prin urmare, este bine să o consumi cu moderație, ca parte a unei diete echilibrate, mai ales dacă ai boală renală. Sunt ouăle rele pentru rinichi? Ouăle sunt extrem de nutritive și, de obicei, se pot încadra într-o dietă renală echilibrată. Totuși, persoanele care urmează o dietă săracă în proteine trebuie să își modereze aportul de ouă, în funcție de cantitatea de proteine alocate zilnic. Este cafeaua rea pentru rinichi? Consumul ocazional de cafea este în regulă într-o dietă renală și nu ar trebui să afecteze sănătatea rinichilor. Totuși, consumul a 3-4 cești (473-710 ml) pe zi sau adăugarea de cantități mari de lapte, frișcă sau siropuri cu arome poate crește nivelurile de potasiu sau fosfor. În plus, consumul a mai multor cești de cafea nu este indicat dacă ți s-a recomandat să îți limitezi aportul de lichide. Cum sunt stabilite restricțiile dietetice pentru bolile renale Restricțiile dietetice specifice depind de stadiul bolii renale. Persoanele cu stadii incipiente ale bolii renale cronice vor avea restricții dietetice diferite față de cele cu boală renală în stadiu final sau insuficiență renală. Cei cu boală renală în stadiu final, care necesită dializă, au restricții dietetice variate. Dializa este un tip de tratament care elimină excesul de apă și filtrează deșeurile. Majoritatea celor cu boală renală avansată sau în stadiu final trebuie să urmeze o dietă prietenoasă rinichilor, pentru a evita acumularea anumitor substanțe chimice sau nutrienți în sânge. La persoanele cu boală renală cronică, rinichii nu pot elimina în mod adecvat excesul de sodiu, potasiu sau fosfor. Drept urmare, aceștia sunt expuși unui risc mai mare de creștere a nivelurilor acestor minerale în sânge. O dietă prietenoasă rinichilor sau o dietă renală limitează sodiul la mai puțin de 2.300 miligrame pe zi, precum și aportul de potasiu și fosfor. Potasiul și fosforul rămân o problemă pentru persoanele cu boală renală. Totuși, acestea ar trebui să colaboreze îndeaproape cu un medic sau dietetician pentru a stabili limitele personale pentru acești nutrienți, care sunt de obicei bazate pe rezultatele analizelor de laborator. Rinichii deteriorați pot avea dificultăți în a filtra produsele reziduale ale metabolismului proteic. Prin urmare, persoanele cu boală renală cronică în toate stadiile, în special 3-5, ar trebui să limiteze cantitatea de proteină din dietă, cu excepția cazului în care fac dializă.